Noaptea a invaluit intreaga padure. O furtuna grozava s-a abatut asupra padurii si o ploaie rece si deasa cadea din cer.
Nimeni nu se aventura pe potecile pustii, caci toti locuitorii padurii si-au gasit cate un locsor uscat si calduros unde sa se adaposteasca. Furtuna nu da semne sa se opreasca, ba dimpotriva, norii se tot adunau si se plimbau pe cerul intunecat.
Toata casa lui Peticel este cufundata in tacere. Doar ploaia bate furtunoasa pe acoperis, iar tunetele sparg tacerea. In timp ce fulgerele lumineaza din cand in cand casa adormita, Peticel s-a bagat de frica sub plapuma. Nu putea sa doarma de teama unui monstru despre care i-a povestit varul sau si care se naste cand tuna si crese la urmatorul fulger.
Peticel iese repede din camera lui si intra in camera parintilor. Bietul de el tremura din toate inchieturile, coada i s-a zbarlit si dintii ii clantane.
-Dragul meu Peticel, nu-ti fie frica, furtuna nu este ceva rau. N-ar trebui sa te temi, ci sa te bucuri, asa cum fac si plantele.
Tu stii ce se intampla cand este futuna? Afla ca atunci cand se intalnesc toti norii, toti fiind buni prieteni, de bucurie ca sunt din nou impreuna, incep sa planga. Asta e ploaia. Tunetul e zgomotul pe care il fac ei cand danseaza. Fulgerele sunt scantei de la focul pe care-l aprind norii ca sa isi pregateasca mancarea pentru petrecere. Si sa stii ca ei nu fac rau nimanui, ci sunt doar fericiti sa se intilneasca din nou. Bucuria lor aduce fericire si aici pe pamant, in randul plantelor. Iar curcubeul, pe care-l vezi cateodata dupa ploaie, este semnul pe care il lasa ei ca toata lumea sa stie ca acolo s-au intalnit si au fost fericiti!
|
BluePink 