E iarna iar.Fulgii de zapada zboara ca prin vis prin aerul inghetat.Lacurile au devenit de cristal si nu a mai ramas nimic din stralucirea toamnei pierdute. Soarele parca a palit,iar razele lui sunt reci,parca distante.
Stelute de nea cad necontenit din cer.Unii fulgi cad pe obrajorii rosii ai copiilor,dar dispar,se topesc,ca orice vis frumos.Iarna intreaga e un vis,un vis alb,un vis frumos,cu parfum de brad si de cozonac.Un vis in care rasuna cantecul vechi de secole al crivatului si glasurile calduroase ale copiilor.
In fata caselor,stau mandrii oameni de zapada.Par vii, insufletiti de atingerea duioasa a unei raze de soare ratacite.Pe derdelus,copiii se dau cu saniile,ca intr-un dans distractiv specific acestui anotimp de basm. Crengile verzi ale brazilor se apleaca sub puterea vantului neindurator.Un lup ratacit urla in noaptea inghetata,iar urletul sau infioara padurea adormita.Este inca o dovada a maretiei iernii.
O iarna trecatoare,ca multe altele,care aduce cu ea mistere.Misterul unui fulg de nea,misterul unei lupte sfasietoare a naturii ,a vietii.Cand iarna piere,tot ce ramane este amintirea unui joc cu bulgari,si promisiunea zambitoare a anului viitor.
|
BluePink 