In vacanta de vara am vizitat impreuna cu familia nordul Moldovei, locuri rupte parca de lumea in care traiam. M-am simtit un personaj de poveste, rasfatat de natura si de oamenii acestia buni si calzi. Am stat intr-un sat aproape de Vatra Dornei, un sat cu nume nemaiauzit. Satul era asezat pe coline imbracate intr-un strat imens de verdeata. Pretutindeni rasareau case mici de lemn, cu porti lucrate de mesteri iscusiti. Soarele bland cucereste locuri carora pamantul le-a daruit culori vii si curate.
Gazda noastra ne-a primit in casa ei cu pridvor, cu multa ospitalitate. Am mancat paine de casa, coapta in cuptor de pamant si am baut lapte prospat cu un gust minunat. Am dormit pe saltea de fan uncat in asternuturi care mirosau a sulfina si levantica.
Dimineata, soarele ma mangaia asemeni mamei, cu razele lui calde, iar la geam asteptau cinteze si randunele, care imi dadeau buna dimineata.
Copiii din acele locuri nu erau complicati, nu stiau ce e acela un calculator, erau sinceri si fericiti.
Am inteles ca acel loc era o comoara. Era satul visurilor mele!
|
