De dimineata, Soarele rasare si se aseaza comod pe tronul lui. El admira privelistea incantatoare a fratilor si surorilor sale. Dorind sa mai schimbe o vorba cu cineva, il intreaba pe fratele sau, Muntele:
- Munte, nu ti-e frig cu sora noastra, Zapada, pe varful tau?
- Ba da, putin! a raspuns Muntele.
- O sa ii spun fratelui Brad sa o trimita pe Zapada intr-un loc mai racoros, de exemplu in Antarctica.
- Te-am auzit! spuse Brad. O sa o trimit eu pe Zapada in Antarctica, deoarece sunt cel mai batran dintre voi si de mine asculta surioara noastra.
- Te rugam! spuse Munte.
- Zapada, du-te la celelalte surori ale noastre din Antarctica.
- Bine, spuse Zapada.
Dupa ceva timp, spuse Munte catre Soare:
- Ar fi bine sa te ascunzi putin dupa fratele Nor deoarece vad ca recoltele se ‘‘prajesc’’, la fel si oamenii.
- Sunt sigur ca inainte sa plece Nor in calatorie, mi-a spus ca se intoarce in cinci zile si astazi e ziua in care trebuie sa vina, spuse Soare.
Dupa o ora, veni si Nor.
- Nor, pot sa ma ascund dupa tine si sa dai oamenilor putina ploaie? spuse Soare.
- Sigur ca da! Haide! raspunse, incantat de idee, Nor.
Seara, oamenii s-au culcat racoriti si fericiti.
|
